Tocmai m-am întors de pe un șantier in care ne-am confruntat cu o problemă bine-cunoscută, dar încă des ignorată: ghemurile de fibre metalice în beton. În timpul turnării unei plăci industriale, am observat zone cu aglomerări vizibile de fibre, afectând omogenitatea betonului și punând sub semnul întrebării calitatea execuției. Am decis să documentez toate cauzele posibile și să le explic într-un articol tehnic, bazat pe experiența practică directă. Fotografia din articol este făcută chiar acolo, în acel moment.
Fibrele metalice sunt o soluție tot mai utilizată pentru armarea dispersă a betonului, în special în plăci industriale, pardoseli, prefabricate sau lucrări subterane. Printre cele mai populare se numără fibrele cu capete în cârlig, (cu ciocuri) (hooked-end), de tipul 1×50 mm sau 0,75×60 mm, apreciate pentru capacitatea lor de a crește rezistența la fisurare și durabilitatea în timp.
Cu toate acestea, una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite pe șantiere este formarea de ghemuri, bile sau „arici” de fibre metalice în masa betonului. Aceste aglomerări compromit omogenitatea betonului, pot crea puncte slabe și reduc performanțele structurale. În cele ce urmează, vom explora toate cauzele posibile ale acestei probleme, așa cum apar în practică, și modul în care poate fi prevenită.
1. Adăugarea incorectă a fibrelor în beton
Una dintre cele mai frecvente greșeli este adăugarea necorespunzătoare a fibrelor în beton, fie în stație, fie direct în cifa. Când fibrele sunt turnate în masă:
-
Prea repede,
-
Într-o singură tranșă (ex: un sac întreg),
-
Sau după ce betonul este deja parțial întărit,
…acestea nu au timp și spațiu să se disperseze, ci se încurcă și formează ghemuri. Problema este accentuată la fibrele lungi și rigide, mai ales cele de 0,75×60 mm, care au un raport lungime/diametru (L/d) mai mare, fiind mai predispuse la încurcare decât cele de 1×50 mm. Totuși fibrele 0,75x60mm fiind mult mai performante.
2. Timp și turație de amestecare insuficiente
După adăugarea fibrelor, este esențial ca amestecul să continue:
-
La o turație mare (10–12 rpm),
-
Timp de minimum 4–6 minute.
Un amestec scurt, la turație mică (<4 rpm), nu are forța necesară să despartă fibrele și să le distribuie uniform în masa betonului. Aceasta este o cauză majoră a formării de „bulgări” în șantier.
3. Rețeta betonului – consistența nepotrivită
Consistența betonului joacă un rol crucial. Problemele apar când:
-
Betonul este prea uscat (slump mic),
-
Sau prea vâscos (fără plastifiant).
În ambele cazuri, fibrele nu se pot „mișca” liber în masa betonului și se lipesc unele de altele printr-o ușoara magnetizare. Se recomandă o consistență S3–S4 și utilizarea unui aditiv plastifiant compatibil, care să îmbunătățească reologia amestecului și să permită dispersia eficientă a fibrelor.
4. Rolul cifelor (autobetonierele) în formarea ghemurilor
Cifa nu este doar un mijloc de transport – este o parte activă din procesul tehnologic. În multe cazuri, cifa contribuie direct la problemele cu fibrele, mai ales în următoarele situații:
a) Adăugarea fibrelor direct în cifa, fără protocol
-
Dacă fibrele se toarnă pe șantier, direct în tamburul cifei, fără dozare treptată și fără un timp de amestecare corespunzător, ele se vor aglomera.
-
Introducerea unui sac complet dintr-o dată este o practică extrem de riscantă.
b) Turația tamburului prea mică
-
Pentru a dispersa fibrele, tamburul trebuie să fie rulat la 10–12 rpm. Sub această valoare, fibrele nu se amestecă, ci rămân în blocuri.
c) Timp de amestecare insuficient în cifa
-
Betonul cu fibre are nevoie de un ciclu suplimentar de mixare. Fără acesta, fibrele nu sunt antrenate eficient în masă.
d) Transport prelungit sau beton îmbătrânit
-
Dacă betonul ajunge pe șantier după 60–90 de minute, iar fibrele se adaugă pe loc, ele nu se mai pot dispersa. Betonul a început deja hidratarea, iar pasta nu mai are mobilitate.
5. Cife vechi sau cu spire rupte – o cauză ignorată, dar critică
Un aspect des trecut cu vederea este starea tehnică a cifei. Cifele uzate, în special cele cu:
-
Spire (elice) rupte sau tocite în tambur,
-
Tambur ruginit sau cu zone moarte,
…nu pot realiza amestecarea corectă a betonului. Spirele sunt responsabile pentru:
-
Mișcarea betonului în tambur,
-
Amestecarea uniformă,
-
Prevenirea segregării și a stagnării fibrelor.
Fără spire funcționale, betonul stagnează în anumite zone și fibrele se adună în „cuiburi” nedisperse. Practic, chiar și un beton bine preparat la stație poate fi compromis dacă este transportat cu o cifa defectă.
Recomandări practice pentru prevenirea ghemurilor de fibre
-
Introduceți fibrele treptat, în flux continuu, nu dintr-un singur sac.
-
Prelungiți amestecarea cu 4–6 minute după adăugarea fibrelor.
-
Folosiți o rețetă cu consistență S3–S4, adaptată fibrelor.
-
Asigurați-vă că cifa funcționează la 10–12 rpm după încărcare.
-
Verificați starea tamburului și a spirelor – nu acceptați cife uzate sau cu tambur deteriorat.
-
Evitați adăugarea fibrelor pe șantier, mai ales dacă betonul este vechi sau cifa nu e capabilă de mixare intensivă.
-
Consultați recomandările producătorului de fibre – fiecare fibră are o metodologie proprie de amestec.
Checklist rapid pentru recepția unei cife pe șantier
| Verificare | Ce urmărești? |
|---|---|
| Tamburul | Are spire funcționale, curate, fără rugină sau zone moarte |
| Turația | Min. 10 rpm în timpul mixării cu fibre |
| Timpul | Betonul nu este vechi (>60–90 minute) |
| Omogenitatea | La descărcare, betonul curge uniform, fără segregare |
| Fibrele | Sunt distribuite uniform în secțiunea descărcată |
| Operatorul | Confirmă că s-au respectat pașii de mixare suplimentară |
Fibrele metalice sunt o armare eficientă, dar delicată. Ele aduc valoare reală doar dacă sunt bine dozate, bine amestecate și transportate în condiții tehnice optime. Problemele nu țin doar de material, ci și de echipamente – iar cifa poate fi, fără îndoială, un factor critic, mai ales dacă este veche sau neîntreținută.
Pe șantier, detaliile fac diferența. Verificarea modului în care sunt introduse fibrele, a consistenței betonului și a stării cifei poate face diferența între un beton performant și un eșec costisitor.
Revin mai jos cu răspunsul meu, bazat pe o experiență acumulată în ultimii 12 ani:
Comparație directă: Fibre 1×50 mm vs. 0,75×60 mm
| Caracteristică | Fibre 1×50 mm | Fibre 0,75×60 mm |
|---|---|---|
| Diametru | 1,0 mm | 0,75 mm |
| Lungime | 50 mm | 60 mm |
| Raport L/d (lungime/diametru) | 50 | 80 |
| Rigiditate | Mai ridicată | Mai flexibilă |
| Tendință de aglomerare | Mai mică | Mai mare |
| Rezistență la smulgere (pull-out) | Bună | Foarte bună (datorită L/d mare) |
| Dispersie în beton | Ușor mai bună | Mai dificilă, necesită atenție |
| Aderență în beton | Bună | Superioară, dacă e bine dispersată |
Care este mai performantă?
Din punct de vedere mecanic (rezistență la smulgere, control fisuri):
→ Fibrele de 0,75×60 mm sunt teoretic mai performante, datorită:
-
raportului L/d mai mare (mai multă ancorare în beton),
-
unei lungimi mai mari, care ajută la preluarea eforturilor.
Însă: această performanță apare doar dacă fibrele sunt bine distribuite și dispersate, ceea ce este mai greu de realizat cu fibrele lungi și subțiri.
Din punct de vedere practic (procesabilitate, ușurința în amestec):
→ Fibrele de 1×50 mm sunt mai ușor de folosit:
-
Se dispersează mai bine în beton,
-
Aglomerările sunt mai rare,
-
Se potrivesc mai bine în șantiere unde controlul amestecului nu e ideal.
Ca o ultimă concluzie:
-
Dacă ai un control bun pe rețetă, amestec și echipamente (ex. stație modernă, cife bune) → poți alege 0,75×60 mm pentru performanță superioară.
-
Dacă lucrezi în condiții de șantier mai dificile, cu echipamente vechi sau mix manual → mai sigur este să folosești 1×50 mm, pentru o dispersie mai bună și risc redus de aglomerare.